Deja a devenit o tradiţie ca în fiecare an, la sfârşitul lunii noiembrie, când urbea îşi îndreaptă gândurile spre prima zăpadă, numeroasa noastră comunitate educațională să îmbrace straiele de sărbătoare, omagiind educaţia şi valorile ei, prin prisma patronului spiritual al școlii noastre, romancierul Liviu Rebreanu.
Din dorința de a evidenția rolul primordial al spiritului identitar, prin implicarea elevilor în activitățile și manifestările desfăşurate în unitatea noastră, promovâm educaţia şi valorile ei autentice, în activitățile curente, precum și în cele extrașcolare.
În acest an, la 133 de ani trecuți de la nașterea romancierului Liviu Rebreanu, elevii au realizat expoziții de portofolii, au vizionat filme biografice, au participat la ateliere de creație, au vizitat biblioteca școlii , s-au întrecut în competiții sportive.
Ca un arc peste timp, încercăm să transformăm școala în a doua casă. Acasă! Aşa a botezat Rebreanu comuna bistriţeană Maieru, interiorul acestei arii ce poate fi numită generic "Cuibul visurilor". Odată ce i-ai urmat paşii, simţi porunca interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una dintre mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcoala care îşi poartă fala de a fi avut un asemenea premiant în dimineaţa vârstei.
Şcolarul şi-a desprins aici cele dintâi silabe. Apoi, a turnat mari coloane de susţinere pentru superbul templu al limbii române. Era plăpând la început, remarcau contemporanii săi, "precum firicelul de apă al Someşului la izvorul de sub Ineu". Dar, urmându-şi albia, a ajuns asemenea râului tumultuos. Dinspre amiaza incandescentă spre dimineaţa maiereană, Rebreanu le-a dăruit sătenilor - "un roman al nostru, un roman pentru NOI", spunea - o carte care, însă, se citeşte invers: Ion!